Reflecții în ajunul „Neprihănitei Zămisliri”. 07-12-25
Domnul are planul său pentru fiecare dintre noi.
Niciunul dintre noi nu este în această lume din întâmplare.
O iubire infinită ne cheamă din neant , la existență.
Dumnezeu spune fiecăruia: vino! dar spune și : du-te!
Vino… să colaborezi la opera de răscumpărare!
Vino… să te integrezi în Cristos, plenitudinea vieții și centrul umanității, ca mădular al trupului său mistic, ca piatră vie în templul lui Dumnezeu.
Și apoi… solemnul pleacă!
Du-te!… să-ți eliberezi frații de sclavie și opresiune!
Du-te!… să-i introduci pe toți în Adevărul imuabil, în fraternitatea universală, în speranța care nu dezamăgește!
Am venit în lume pentru că El ne-a iubit și suntem în lume pentru a iubi. Dumnezeu creează fiecare persoană pentru un proiect de iubire și i-l revelează prin darurile naturii și ale harului cu care îl înzestrează și îl înștiințează tot mai clar, prin multiplele evenimente ale existenței sale.
Cea mai sublimă veste a fost adusă de Îngerul Gabriel Mariei, aleasă dintre toate femeile să fie Fecioară Născătoare de Dumnezeu.
Mesagerul lui Dumnezeu i-a revelat Mariei destinul ei, misiunea ei, care era voia Celui Preaînalt pentru ea.
Și Maria și-a plecat capul și inima, spunând „da!”-ul ei de colaborare docilă cu planul lui Dumnezeu.
Maria a primit și a tradus în viață, cu o fidelitate fără egal, cuvântul lui Dumnezeu, care a chemat-o pe nume, pentru a împărtăși mai intim decât orice altă creatură sărăcia zilelor pământești ale lui Isus, chinul morții sale pe cruce și exultarea învierii Celui care era Fiul și Domnul ei nemuritor.
Una dintre cele mai frumoase pagini ale Evangheliei după Luca este relatarea Buneivestiri către Maria:
„În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară; numele fecioarei era Maria.”
Luca prezintă pe scurt personajele folosind nume comune: Gabriel, mesagerul lui Dumnezeu – un nume care înseamnă că Dumnezeu s-a arătat puternic.
Maria, un alt nume comun, cu semnificație incertă, nimic altceva; se spune, naratorul nu permite distrageri; se pare că atenția nu ar trebui să se concentreze asupra celor două personaje, ci asupra dialogului:
„Bucură-te, iubita lui Dumnezeu! Domnul este cu tine! Bucură-te!”
Maria este chemată într-o misiune, dar mai întâi este invitată să se bucure: „plină de har”… dar ar fi mai bine să se traducă prin „iubită de Dumnezeu în mod gratuit și pentru totdeauna”.
Când Dumnezeu îi cheamă pe aleși să fie instrumente ale mântuirii, El nu numai că îi cheamă pe nume, ci le dă un nume nou, cu adevărat capabil să le exprime identitatea și vocația; pentru Maria, noul nume cu care îngerul i se adresează este „iubită gratuit de Dumnezeu pentru totdeauna”.
Acest nou nume al Mariei vorbește imediat despre gratuitatea și fidelitatea Iubirii lui Dumnezeu, rădăcina oricărei înțelegeri corecte a lui Dumnezeu, a omenirii și a lumii.
Maria este icoana luminoasă și transparentă a acestei rădăcini, iar în această transparență se află identitatea și misiunea ei.
Ca răspuns, Maria se autointitulează „slujitoare”.
„Iată- mă ,eu sunt slujitoarea Domnului!”
Har și slujire… acești doi termeni cuprind întreaga înțelegere creștină, nu numai a Mariei, ci și a omenirii.
Chemarea lui Dumnezeu a fost înțeleasă, primită și trăită de Maria în acest cadru foarte simplu: darul primit continuă să fie un dar.
Este cadrul trăit de Isus Cristos:
El a venit de la Tatăl (un dar) pentru viața umanității (devenind un dar);
Darul care rămâne un dar constituie cercul vieții, cel al lui Dumnezeu și cel al umanității.
Dar cum răspunde Maria la salutul îngerului și la sarcina încredințată ei?!
Cu un acord deplin, dar acordul ei este precedat de nedumerire și confuzie, iar apoi de o întrebare explicită:
„Cum se poate așa ceva? Nu cunosc barbat”.”
…poate părea ciudat, dar este frumos. Primul cuvânt al Mariei adresat lui Dumnezeu este o întrebare. Fermitatea și totalitatea acordului ei nu exclud, ci mai degrabă cer un drum de discernământ în care persoana se întreabă pe Dumnezeu și pe sine însuși.
Și astfel Luca introduce misterul zămislirii prin Maria.
„Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri.”
Tradiția creștină vede în acel „nu cunosc bărbat” dorința Mariei de a rămâne fecioară; o intenție pe care mulți o considerau de neconceput în acele vremuri când lipsa urmașilor era considerată un blestem din partea lui Dumnezeu. Amintind această alegere, Luca arată că relația dintre Isus și Mama sa nu se limitează la o simplă rudenie.
Fecioară și Mamă, maternitatea Mariei face parte dintr-o alegere prealabilă de credință, consacrare și ucenicie.
Maria nu este o Mamă care devine apoi ucenic, ci un ucenic, chemat să fie Mamă.
Maternitatea ei este ucenicie la rădăcina sa… așa cum va continua să fie pe măsură ce se dezvoltă: „Eu sunt slujitoarea Domnului” – „slujitoare” este un alt termen care exprimă ascultarea și ucenicia.
„Iată-mă! Eu sunt slujitoarea Domnului! Fie-mi după cuvântul tău!”
Toată credința se află aici: acceptarea măreției care ne vine de la Dumnezeu, în mod liber, și transformarea ei într-un motiv de ascultare a harului și a slujirii.
Harul și Slujirea definesc întregul plan de viață creștină.
Tot ceea ce ai, tot ceea ce ești, trebuie să consideri un dar și trebuie să pui în slujba tuturor
Consimțământul Mariei este cu bucurie: „Fie-mi după cuvântul tău.”
În concluzie, pasajul din Evanghelie ne arată două fidelități interconectate: darul și răspunsul.
Fidelitatea lui Dumnezeu care ține promisiunea făcută lui David (darul) și fidelitatea Mariei care primește cuvântul lui Dumnezeu cu o disponibilitate totală și definitivă (răspunsul).
Măreția ei spirituală se măsoară prin curajul cu care înțelege și prin consecvența cu care pune în aplicare Proclamația, care îi arată un drum de abnegație și dăruire față de ceilalți în forma și gradul pe care Providența și le-a destinat.
Planurile lui Dumnezeu sunt diferite de planurile oamenilor, dar adevărata istorie se realizează doar în întâlnirea oamenilor cu Dumnezeu, în ei înșiși.
„CHEMAREA”
RESPONSABILITĂȚILE CHEMĂRII SUNT PLINE DE O GRAVITATE EXTREMĂ. FIȚI ATENȚI! MUSTRĂRILE VOR FI GRELE ȘI NU POATE EXISTA NICI O MILOSTIVIRE.
VĂ RECOMANDĂM SĂ FIȚI PE DEPLIN CONȘTIENȚII DE DARUL PE CARE CEL PREAÎNALT VI L-A ACORDAT ȘI SĂ PERSEVERAȚI CU TĂRIE SPIRITUALĂ
DACĂ DORIȚI CU ADEVĂRAT SĂ STAȚI LÂNGĂ EL ȘI CU EL, BUCURAȚI-VĂ DE ALEGEREA PE CARE SLAVA SA O VA ACORDA MOȘTENITORILOR ÎMPĂRĂȚIEI SALE CEREȘTI.
ÎNCERCĂRILE VOR FI MAI GRELE ȘI FERICIREA DUHULUI MAI MARE.
ACEST ADEVĂR V-A FOST REVELAT, ASTFEL ÎNCÂT CONȘTIINȚA VOASTRĂ SĂ DEVINĂ PUTERNICA IAR CREDINȚA VOASTRA, SOLIDĂ.
CHEMAREA, FRAȚI ȘI SURORI, ESTE DESTINATĂ SĂ SEMNIFICE „DA”-UL VOSTRU DOMNULUI, DISPUNEREA VOASTRĂ COMPLETĂ DE A-L SERVI ȘI A-L IUBI FĂRĂ LIMITE ȘI NECONDIȚIONAT.
NU AȘTEPTAȚI NICI UN FEL DE TOLERANȚĂ PENTRU ERORILE PE CARE LE-AȚI COMIS ÎN CREȘTEREA CONȘTIINȚEI ȘI MATURIZAREA VOASTRĂ.
PERIOADA SEMNĂTURII SE ÎNCHEIE, CĂCI VINE TIMPUL DOMNULUI.
CEL CARE A ADUNAT AR TREBUI SĂ PĂSTREZE CU GELOZIE CEEA CE A ADUNAT PENTRU BINELE SUFLETULUI SĂU, CĂCI NU VI SE VA ACORDA MAI MULT TIMP.
NICI NU SE VOR DESCHIDE DRUMURI NOI.
FIȚI ATENȚI ȘI ÎNTĂRIȚI-VĂ MEREU ÎN SPIRIT; MULTE LUCRURI SE VOR SCHIMBA.
NU VĂ TEMETI ȘI NU VA LASĂȚI PĂCĂLIȚI. LUMINA ESTE ÎN VOI ȘI CU VOI.
PACE.
CONSOLATORUL
NICOLOSI, 5 NOIEMBRIE 1977, ORA 11
Acesta este Mesajul Misterului Bunei Vestiri!
Nu există altul!
Îngerul care coboară din cer cere comuniune între noi și Dumnezeu, cere o participare vie la planurile Sale de nepătruns, iar Domnul vrea ca pământul să fie ferm ancorat în destinele cerului.
Urmând exemplul Sfintei Fecioare, fiecare dintre noi este chemat să-l genereze pe Cristos în frații și surorile sale, nu după trup , ci după credință, precum Maria, mai întâi în noi înșine și apoi în ceilalți, cu mărturia unei vieți inocente și caritabile.
Acceptarea și împlinirea acestei Vestiri, prin exemplu, este adevăratul succes; respingerea sau zădărnicirea ei este eșecul unei vieți întregi.
Pentru a ne susține pe calea eliberării din sclavie, Neprihănita ne însoțește cu mijlocirea sa maternă.
Când gândurile lumești ne seduc rațiunea și încearcă să ne ascundă adevărul și puterea cuvântului lui Dumnezeu, fie ca Maria să ne întărească fragila libertate și să ne conducă să repetăm împreună cu ea: „Iată, eu sunt slujitoarea Domnului; fie-mi mie după cuvântul Lui”.
Când descurajarea amenință monotonia zilelor noastre și ne sugerează să ne predăm sclaviei conforturilor pământești trecătoare și a scopurilor vieții care nu sunt decât ceață și fum, să ne amintim de idealurile înalte ale Mariei, susținute la picioarele Crucii Fiului său cu jertfa deplină și totală.
Și când egoismul, întorcându-ne doar la propriile noastre interese, caută să creeze o ruptură între noi și aproapele nostru, să ne amintim de Isus, Dumnezeu făcut om, pentru mântuirea noastră.
Isa del Sole
7 Decembrie 2025